Revedere

Acum, la ce folos ale tale gânduri
M-am resemnat și altfel am pornit
De câte ori am plâns, m-am poticnit
M-am ridicat și-am strâns în rânduri.
În versuri și în tine am sădit iubire
Și numai Universul de m-ar fi oprit
Tot ce mi-ai fost, un vis nemărginit
Și-atunci smerit înaintai spre mine.
Și parcă niciodată nu a fost de-ajuns
Nimic din bunul ce viața a dăruit
Pare-se că tu cu grijă tot ai năruit
Ș-acum nebun, mai cauți un răspuns.
Ai zice că tot ce-a fost, nedrept ți-a fost
Și niciodată soarta de rău nu te-a ferit
Căci tu mereu ai fost nedreptățit
În altceva tu nu ai fi văzut vreun rost.
Acum ce rost își mai are gândul
Un Univers al meu de ai inventa
De m-ai iubi și de m-ai recrea
Azi numai visul îmi rescrie rândul. © 2017BeatriceL
Mai mult
Reclame

Poetul

10734250_1507177296216376_5697748101081751545_n

Poetul

În camera de trei pe patru

Stă poetul necăjit,

Îl frământă gândul aspru

De trăiește sau de-a murit.

…………………………………….

Strânge-al lui condei în mână

Și-adună gândurile-și greu,

În mult prea slaba lui lumină

Își scrie versul tot  mereu.

……………………………………….

Pe-o coală albă de hârtie

Ce stă pe masa scrijelită,

Așterne vise-n armonie

Ce-i dau o aură divină.

……………………………………….

Mai cată cu privirea-n colțuri

Și nu zărește nicio floare,

Îi fac pereții mucigaiuri

Și schimbă a camerei culoare.

………………………………………….

Pe masă-s scrijelite inimi

Sunt semne-n gest copilăresc;

În inimă sunt numai patimi

Dar nicio urmă de regret.

………………………………………

În camera de doi pe doi

Se zbat dorințele prea aspru,

Dar sunt pereții mult prea goi

În camera de trei pe patru!

……………..

Lohmüller Beatrice

02 iunie 2015

Paștele

https://www.facebook.com/PictorulGyuriLohmuller/photos/a.1506975779569861.1073741827.1506972976236808/1507117589555680/?type=3&theater

PAȘTELE

O Isuse Domnul meu, ascultă ruga mea!

În orice seară o cuvânt din toată inima.

Croiește-mi drumul prin pădure, ajută-mă să văd!

Mai pune pace-n suflete, că-n lume e prăpăd!

…………………………………………………………………….

Atâția oameni au uitat la Tine să se roage;

Și-n fiecare Sărbătoare mai mult țin la podoabe.

Cred că prea mulți au mai uitat o veche întâmplare

Cum în chinuri te-ai aflat în Vinerea Mare.

……………………………………………………………………..

Îmi pare rău nespus de mult că lumea este-așa;

Că nu-și țin sufletul în Lumină cum spune Cartea Ta.

Ei s-au întors, s-au răzvrătit și au uitat mereu

Că în fiecare suflet bun, există un Dumnezeu!

…………………………………………………………………..

Mai scrie că iudeii Tăi, Te-au răstignit pe Cruce!

Dar câți iudei au încăput în mult prea marea curte?

Așa și-acum, mai mult încape răul într-un suflet,

Deși sub răul tot din noi, se mai aude-un cântec.

…………………………………………………………………..

Dar nu mulți sunt pe pământ, ce știu A-l auzi;

Sunt mai puțini decât aceia ce-au vrut a Te răni.

Deși, Ai fost trimis din Cer să mori pentru păcate,

Oameni sunt mult prea puțini ce simt că Ești aproape.

……………………………………………………………………

Mai iartă Doamne omenirea și ai grijă de noi!

Cu ochi orbi să găsim poteca ce trece prin noroi.

Sunt încă mulți ce se mai roagă cu adevărat!

Ce cred și știu că Ai murit, apoi Ai Înviat!

„Cristos a Înviat!

-Adevărat a Înviat!”

Beatrice Lohmüller

11 aprilie 2015

Dor de casă, dor de voi

melancolie_001

DOR DE CASĂ, DOR DE VOI

Și n-am mai fost pe-acasă mamă

Deja de luni de zile;

N-am mai văzut a noastră casă

Nu te-am văzut pe tine.

………………………………………

Și îmi este dor și de bunica

Și de-ntrebări cicălitoare,

S-aud din nou cum că pisica

Nu e deloc ascultătoare.

……………………………………..

Mi-e teamă mamă de acum

Că timpul prea se duce;

Aș vrea să vin dar nu am cum

E vreme de răscruce.

………………………………….

Mi-e dor de  vară, de grădină

De voi văzăndu-vă râzând,

Mi-e dor de tine, de bunică

Mi-e dor de coșul casei fumegând.

……………………………………..

Crede-mă o mamă dragă!

Nu trece zi să nu mă-ntreb

Cum mai e camera noastră,

Și cum e patul meu cel vechi.

……………………………………….

Mai spune-mi mamă! Ce fac câinii?

Mi-e dor să îi aud lătrând

Mai ai probleme cu vecinii?

Vai ce dor îmi e de când!

……………………………………………..

Și n-am mai fost mamă pe-acasă

Chiar nici măcar de ziua ta,

Îmi este dor de-anoastră casă

Și da, mi-e dor și de bunica!

Beatrice Lohmuller

12 febr. 2014

BĂTRÂNEȚE

934888_1507176842883088_699957930503545559_n

https://www.facebook.com/PictorulGyuriLohmuller?ref=bookmarks

BĂTRÂNEȚE

Destul de trist, sunt mare acum

Și mă gândesc la mama mea,

Aș vrea să opresc timpul din drum

Dar cine asta nu ar vrea?

 

O văd pe mama, pe bunica,

Și mă-ngrozesc din când în când,

Mă doare gândul și inima

Când o aud tot suspinând.

 

Așa de trist îmi pare faptul

Că doară mila o mai cunoaște,

Curând uita-va pe unul, altul,

În bătrânețe se-adâncește.

 

Și-mi amintesc din copilărie

Cum mereu în brațe mă ținea,

Cu poezii lungi din memorie

Și cu cântece mă dezmierda.

 

Ea mereu îmi recitea poveștile

Ce le iubeam atât de mult,

Și își depăna amintirile

Ce îmi plăcea să le ascult.

 

Așa bătrână a ajuns săraca

Și cu probleme și cu dureri,

De ce e așa de cruntă viața?

Aș vrea să mai fie în puteri!

 

Mă uit la mama cum îi seamănă

Și-aș vrea să nu-i semene deloc!

Să nu pot face asemănarea

Între dânsele acum deloc!

 

 

Mai dă-le Doamne zile multe

Și ia-le Tu orice durere!

Mai vină anii vremurilor trecute!

Să fie iarăși în putere!

 

Să mai prindă strănepoții,

Să-i țină-n brațe, poate suspinând;

Să-și amintească cu drag de anii

Când pe mama o legăna cântând.

Lohmüller Beatrice

  1. dec. 2014

 

 

 

SINGUR

she's going old2

SINGUR

 Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze

Și nici o iarnă fără fulgi de nea,

Nu vreau o viață fără tine

Ca singură să trec prin ea.

 

La ce folos să treacă și să vină anii

Dacă singur îți e dat să fii,

Pe aleea ce o ning castanii,

De umbra ta a te sfii.

 

De ce avem inimă patru camerală

Când numai în țărână noi vom locui?

Trăim într-o lume ne universală,

Unde noi între noi ne putem mântui.

 

Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze

Și nici vara cu maci eu nu o mai vreau!

Suntem martorii vieții confuze

Spre care anii vieții ne grăbeau!

 

Beatrice Lohmüller

30 nov. 2014

GÂNDURI NESPUSE

vanitas_by_gyurka-d5rnmw7

GÂNDURI NESPUSE

Sunt multe idei nespuse

Și gânduri neștiute,

Sunt vise deșarte,

Amintiri rătăcite,

Idealuri pierdute,

Vremuri trecute

Și clipe uitate

Ore stresante,

Timpuri urâte

Vieți umilite,

Gest necugetat,

Un om îngândurat,

O soartă bătută,

O lume pierdută,

O datorie neplătită,

O viață netrăită,

O moarte nedorită,

O înmormântare urâtă,

O predică nespusă,

Un sicriu ciudat,

Un pământ neudat,

Un suflet uitat,

Un cer întunecat,

Un chip tulburat

Și-o floare ofilită,

O ființă neiubită,

O inimă pierdută

De nimeni știută,

Cruntă vecie,

Scurtă viețuire.

(a se citi de jos în sus

ori de sus în jos)

Beatrice Lohmüller

15 octombrie 2014

DIN CREION ȘI DIN HÂRTIE

The_Ecu_Man_by_gyurka

DIN CREION ȘI DIN HÂRTIE

De-ar fi să-mi interzici a scrie

Ce simt și ce gândesc,

Să îmi iei coala de hârtie

Să nu pot să zâmbesc…

 

Și chiar și așa aș încerca

În minte versuri să compun,

Le-aș tipări cu inima

În tine să le transpun.

 

Să nu-mi iei pixul sau creionul

Sau orice mijloc de a scrie;

Nu vreau să cunosc eternul

În lipsa coalei de hârtie.

 

Și tot ce un poet va cere

Stă-n puterea de-asculta;

Așa  găsește recreere

Oferindu-ți viața sa.

 

De lumea n-ar mai vrea să-l știe

El s-ar retrage-n lumea lui,

Ar scrie versuri pe hârtie,

Dar n-ar mai spune nimănui.

 

Ar sta la masa lui din lemn

Și-ar aduna teancuri de foi,

Ar plânge-n al inimii infern,

Pierduții cuvintelor eroi.

Lohmüller Beatrice

7 oct. 2014

AM FOST UN CĂLĂTOR

it_rests_always_the_hope_2_by_gyurka

AM FOST UN CĂLĂTOR

Eram doar un călător pierdut

Și nimeni nu mă știe;

Ce-am avut și ce-am pierdut

Va fi mereu în mine.

 

Și-n orice tren eu am urcat,

Ruta a fost prea lungă;

Prea grele bagaje am cărat

Ca toți să mă ajungă.

 

Așa încet cum eu mergeam

Din urmă m-au ajuns,

Eu cu vorbele-mi îi ajutam,

Dar la suflet n-au ajuns.

 

Deci au trecut ușor de mine

Și n-au privit ‘napoi;

Nu au crezut că ar fi bine

De-ar lua bagajul cel greoi.

 

Și câte trenuri am schimbat

Și câte gări mă știu,

Ce încercări oare-au schimbat

Omul care mă știu.

 

Și patru anotimpuri care-au fost

S-au transformat în doișpe;

Și totuși parcă nici n-au fost

Prea grele și prea multe!

 

Atunci însă mi-a părut prea greu

Să fiu pe drumuri singur,

De azi regretul nu va mai fi al meu

Sunt fericit, te-asigur!

Beatrice Lohmüller

15 sept. 2014

COVOR DE FRUNZE

fall_by_gyurka-d4ivoqf

COVOR DE FRUNZE

 Frunze cad din nou și lasă goi copacii,

Spre pământul sobru se leagănă alene,

Am pășit pe ele și le-au călcat și alții,

Pe un covor de frunze un altul se-așterne.

 

Mereu îmi pare tristă fiecare toamnă

Atunci când plouă și timpu-i mohorât,

Când zilele cu soare par să adoarmă,

Și tot ce-ar fi frumos îmi pare-a fi urât.

 

Îmi place toamna care mă face melancolic

Dar nu sunt omul trist ce iubește durerea;

Mă regăsesc în ploaia ce sună melodic,

Trăiesc în frunzele ce-acoperă cărarea.

 

Cerul este fumuriu și a ruginit pământul,

Mă simt inspirat dar pierdut prin pânze…

Dacă aș fi putut să scriu numai cu gândul-

Poeziile ar fi mai multe ca miile de frunze.

 

07 sept. 2014

Lohmüller Beatrice

NATURA -O MINUNE!

75_0

NATURA –O MINUNE!

 

Ce dimineață frumoasă se arată!

Teiul bătrân de la fereastră îl privesc

Mai are din flori –puține și dacă-

Mă uit mai atent -și frunze lipsesc.

 

Toate își au timpul și taina lor!

Dacă le-am prevedea pe toate

Ar fi frumos dar poate plictisitor

Și nu ar mai exista cuvântul ˮpoateˮ

 

Și din zbor salută gucuștiucul,

El parcă zboară către soare!

Păsări mi-au cântat vara în teiul

Ce încâ pe-atunci era în floare.

 

Cât de frumoasă este natura!

Pentru mine este o pasiune;

Nu știu cum unora le e totuna

Și nu o văd ca pe-o minune!

 

  26 iulie 2014

Lohmüller Beatrice

 

Film sau destin?

220395_493721827305140_1289009130_o

FILM SAU DESTIN?

 

Și nu mai cad petale din cer

Dar eu mai cred în vis, eu încă mai sper;

Și chiar dacă drumul e acoperit cu spini,

Voi păși ca printre florile de crini.

 

Și încă o dată cu încredere afirm

Că avem cu toții un anume destin;

Nu vreau să schimb de-acum nimic,

Când iar am să cad, la fel –mă ridic!

 

Azi nu mai e cerul albastru senin

Dar când în sus privesc mereu îmi revin;

Și printre nori -un soare apare,

Tristeţea mea din nou dispare.

 

Nu trăim în filme dar viața-i un film,

Telespectatorii din plâns nu-și revin;

Ce film, ce viață, ce tragedie!

E cel mai bun scenariu din lume!

 

Lohmüller Beatrice

27 iunie 2014

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/

http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Cât de trist?

459386_442042805806376_658251762_o

CÂT DE TRIST?

Cât de trist poate să sune vocea unui copil care-

Nu poate alege și nu știe aproape nimic și-l doare

Că se desprinde de locul în care s-a acomodat?

Cât de tristă este vocea unui adolescent care-

Face alegeri pripite și cere târziu ajutor și oare

De ce ajunge prea târziu acasă când deja s-a înnoptat?

Cum sună vocea femeii ce iubește nebună și care-

Te are în gând, te vrea alături până când moare

Te face să o vrei chiar și atunci când deja a plecat?

Cum doare sentimentul ce apare la sfârșit cu ardoare

Te face să vrei să fi fost un altfel de om care-

Să fi iubit femeia înainte ca ea să fi uitat?

Cum sună eu –l tău în singurătatea care-

Parcă te spânzură, te chinuie și doare

Acum când știi cât conta să te fi schimbat?

 

Beatrice Lohmüller

11 iunie 2014

 

 

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

 

Romantici

481391_442038232473500_55962227_n

ROMANTICI

Au trecut atâția ani și toți au fost frumoși;

Amândoi am râs, am plâns și-am fost bucuroși;

Ce a fost rău și mai urât, am ocolit, am aruncat,

De anii care i-am trăit -mereu ne-am bucurat.

Mai sunt 30 de zile și facem 10 ani,

Noi doi avem iubire și nu avem bani;

Dar suntem iubitori și știm să îndurăm,

De anii care vin –iubind ne bucurăm.

Noi vrem multă iubire si-un pic de romantism,

Cu brio am ignorat mereu -orice lucru trist;

Nu ne-am dat bătuți, ne-am zbătut mereu,

Împreună am trecut de tot ce-a fost mai greu.

Nu mereu am fost romantici sau buni,

Dar la greu ne-am luptat ca doi nebuni.

Nu întotdeauna aveam chef de iubire

Cu tot cu lipsa asta, n-a fost dezamăgire.

Ne-am îngrijit de noi ca doi copii săraci

Chiar dacă a fost să fim cât mai stângaci;

Și-n cei 10 ani de zile am învățat mereu

Cum să ne fim alături la bine și la greu!

Nu ne mai sărutăm în parc și pe stradă

Și nu simțim fluturi ca atunci întâia oară;

Dar ne respectăm și sincer ne iubim,

De clipele frumoase, cu drag ne amintim!

Beatrice Lohmüller

10 iunie 2014

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Capăt de drum

883037_571650029512319_1630724220_o

 

CAPĂT DE DRUM

Un sfârșit va deschide mereu o ușă

Spre un nou început, poate mai bun;

Când te simți pe drum pierdută-

Pășești oare pe drumul cel bun?

 

Întotdeauna ne-ntrebăm de ce

Ni se întâmplă numai rele,

Ne poticnim și pentru ce?

Când am putea trece de ele.

 

Nu alergăm deloc spre viitor,

Mereu dorim a răscoli trecutul;

Dorim acel lucru amăgitor,

Și nici în dar nu vrem un altul.

 

Parcă orbirea ne-a scos ochii

Și de auzit nu reușim nimic!

Noi vrem să ne înfigem colții

Chiar și-n cel mai bun amic.

 

Oamenii se ghidează după mărime,

Toți fac alegeri doar pentru culoare;

Ne vrem cu toții a fi buni lideri

Și facem rău oricât de mult doare.

 

Dar nu este un capăt de drum!

Cum nici sfârșitul omenirii!

Suntem făcuți din pământ brun

Și în pământ ne sunt strămoșii!

 

Dar noi nu luptăm cum ei luptau

Pentru țară, pentru noi toți!

Acum vor toți ce nu mai au,

Deși sunt mii și mii de porți!

 

Lohmüller Beatrice
6 iunie 2014

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

ÎȚI SPUN BUN RĂMAS!

562244_442038449140145_1215861099_n

ÎȚI SPUN BUN RĂMAS!

M-am tot gândit la ce a fost între noi
Și nu știu nici acum cum să o numesc,
Să fi fost un vis sau poate-un dans în doi?
Dar ce a fost, este oare bine și firesc?

Nu știu. Spune-mi tu căci ai drept la a vorbi!
Dar nu gândi prea mult căci timp nu îți dau;
Nu minți și nu te teme că mă vei dezamăgi!
Cuvintele tale mărețe -magie nu mai au.

N-ai știut cu pași de vals să mă conduci,
Deși mereu mi-ai spus că ai să înveți;
Ție nici tango-ul nu ți-a plăcut nici atunci
Când prin ploaie alergam ca doi copii răzleți.

Ceea ce mie mi-a plăcut, în tine n-a schimbat
Nimic. Tu ai rămas mereu mult prea tăcut;
Și în final, spun bun rămas, m-am resemnat
Eu mă despart acum de tine și de trecut!

De azi te rog nu mai citi printre rânduri deloc!
Eu nu am să mai scriu nimic pentru tine;
Mă vreau înstrăinată de acest simplu joc,
Renunț la vis, la dans și la fericirea de mâine.

Beatrice Lohmüller
5 iunie 2014

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

SUNT A TA

25551_110884792255514_893503_n
SUNT A TA

Îți dau pe veci inima mea
Pentru că vreau să ai grijă de ea.
O las în siguranță la tine
Să ai grijă de ea și de mine!

Și-n zilele cu nori și ploaie,
Când în viață nu ai soare
Resimte clipe de iubire,
Zile vechi și însorite.

Când nu mai ai speranță
Și nu vei mai crede în soartă,
Îți cer să mă ții de mână
Să visăm iar împreună!

Nu rămânem poate mereu
Așa ca la început –simt eu;
Fluturi nu mai simți în stomac
Dar iubirea –știu! N-a încetat!

Dragostea este trecătoare,
De-a fost sinceră, nu moare.
Rămâne veșnică amintire
Și-o veche, tânără iubire.

Să-mi ții inima strâns, aproape;
Să mai visăm cât se mai poate!
Și nu-mi da voie să rătăcesc,
Rămâi al meu căci te iubesc!

Beatrice Lohmüller
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Când vine noaptea

pozele-de-nunta-sunt-istorie-a-aparut-o-noua-moda-albumul-foto-de-dupa-prima-noapte_2_size1

CÂND VINE NOAPTEA

 

Când vine seara iubite,

Cu dor în braţe te strâng,

Şi în braţele-ţi muncite

Eu uneori mai plâng.

 

Şi suspin la pieptul tău,

Ascult o inimă cum bate;

Şi vreau să rămân mereu

În braţele-ţi moi şi calde.

 

Aş vrea să mă cos de tine

Cu fir de lână, fir de aur!

Aşa ai fi mereu cu mine;

Eu nu mai vreau un altul!

 

Şi vine noaptea iar iubite!

Te chem, în braţe ţine-mă

Încă o noapte lângă tine!

Nu zi nimic, iubeşte-mă!

Beatrice Lohmüller

21 februarie 2014

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Preţul timpului

cer

PREŢUL TIMPULUI

  De ce nu ştii să preţuieşti nici timpul, nici pe tine?

În orice clipă poţi să pierzi ce ai mai scump pe lume;

Şi-n orice ceas mai ai un timp să schimbi viaţa ta,

Dar nu vezi şansa ce mereu a stat în faţa ta!

 

Când ceri ceva lui Dumnezeu, nu aştepta să cadă!

Nu căuta ce ai pierdut! Croieşte-ţi drum prin viaţă!

Poţi să faci prea multe lucruri şi totuşi, nu ştii ce;

Şi orice ţi s-ar întâmpla, mereu te-ntrebi „de ce?”

 

Fii însuţi omul care eşti, chiar dacă eşti oricine!

Învaţă să te bucuri rar, atunci când îţi e bine!

Să nu subestimezi viaţa când eşti indiferent!

Tot ce ai făcut, se poate duce în orice moment!

Beatrice Lohmüller

19 febr. 2014

Ninge cu petale

cires

NINGE CU PETALE
 
 
Şi ninge cu petale de crini şi trandafiri,
Aş vrea să mă aşez pe albul tău covor,
Dar viaţa m-a oprit eu şi Dumnezeu ştim
Şi doar am admirat un vis multicolor.
 
 
 
Şi simt mireasma florii cu care mă trezeşti,
Eu doar privesc iubirea cu care mă-nconjori
Căci n-am să pot ajunge de unde mă priveşti,
E doar un vis frumos cu foarte multe flori.
 
 
 
Aş vrea să mă aşez o clipă pe-o petală,
Să fiu precum un crin, mai pur şi mai curat,
Dar nu mi-a fost permis nici măcar o dată
Să fiu precum o floare de încoronat.
 
 
 
Şi ninge prin văzduh cu flori de cireş
Să ne ameţească să ne mai imbie
Cu dulcele amar al vieţii, angelesc,
Cum e realitatea, nimeni să nu ştie!
 
 
 
Mă simt precum zăpada prinsă de picioare
Şi simt că trăiesc doar pentru că sunt,
Aş ţine-n palme floarea, puţinele-i petale,
Dar rămân un nimeni purtat uşor de vânt!
 
 
 
Beatrice Lohmüller
14 febr. 2014
 
https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Fericire unde eşti?

confuzii -liquid-abstract
FERICIRE UNDE EŞTI?
 
 
Întotdeauna am sperat
Că viaţa-mi va fi mai bună,
Şi nicicând n-am încetat
Să te mai ţin de mână.
 
 
Au fost ani frumoşi ce-au fost;
Au fost, dar au trecut.
De câte ori ai plâns sfios
Am plâns şi eu căci m-a durut.
 
 
Şi an de an, mereu -am fost
Ţinându-ne de mână,
Şi-aşa ne ştiu prietenii toţi
Că suntem împreună.
 
 
Şi de un timp mă stresez
Cu gândul, dacă mă iubeşti
Şi cu tristeţe mă întreb
Fericire, unde eşti?
De ce din nou lipseşti?
 
Beatrice Lohmüller
13 febr. 2014
 
https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Când vii primăvară?

imagini-desktop-paduri

CÂND VII PRIMĂVARĂ?
 
Au trecut atâţia ani
Şi-atâtea primăveri s-au dus,
Şi din prieteni am pierdut;
S-au dus câţiva, acolo sus!
 
Şi an de an, urmat-au cursul
Anotimpurile toate,
Venit-au şi s-au dus cu rândul
Pe cât de repede se poate.
 
Dar anul ăsta s-a-ntâmplat
Ceva ce încă nu am prins;
Au venit pe ne-aşteptat
E o schimbare -am pretins!
 
Şi am pierdut şi ghioceii
Ce cândva îi culegeam!
Dar nici zăpadă n-am avut
Cum mai demult aveam.
 
De-acum sunt în aşteptare
Şi mă tem că am să pierd
Frumuseţile mai toate!
Cum dispar, nu pot să cred!
 
Şi încă te-aşteaptă copiii
Chiar şi fără ghiocei!
Primăvară, ai să vii?
Te-aşteaptă până şi Grivei!
 
De ziua mamei s-aduci flori
De câmp şi toporaşi,
Cu raze de soare s-o-nconjori
Pe mama acestui copilaş!
 
Beatrice Lohmüller

10 februarie 2014

 

Dor

dreaming

DOR

Să nu îţi fie dor de mine
Şi nici de timpul ce-a trecut!
Să nu te mai gândeşti la mine
Ce-a fost cândva e doar trecut!

Va fi uşor să uiţi trecutul
Dacă nu te-ntorci mereu
În urmă cu gândul, sufletul
Fă şi tu cum fac eu!

La ce folos să cauţi clipe
Vechi prin gândurile tale?
Şi de ce-ai vorbi de mine
Acum când totul e-n uitare?

Gândeşte-te doar la viitor
Şi-n viaţă ce frumos va fi.
Şi tot ce-a fost legat de noi
E bine a nu-ţi aminti!

Beatrice Lohmüller
7 febr. 2014
https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Pentru tine man!

61NMWAPI4TFW

PENTRU TINE MAN!

Este-o poezie pentru tinerii-

Ce fără îndoială, nu ştiu a trăi;

Şi niciodată frate nu gândesc prea bine

Ei condamnă lumea, pe mine şi pe tine.

Acei golani ce stau pe stradă

Şi cu pasiune trag din ţigară,

Fără inhibiţii se laudă cu-n joint

Ajunşi pe la spital încep şi te mint.

Şi sub influenţă, se cred şmecheri mari

Le pui câte-o-ntrebare, dar în zadar!

Şi stau în perfuzii de rău ce le este

Ei te tot înjură, tu le faci un bine.

Abea după un ceas poţi vorbi cu ei

Şi afli însfârşit ce-au tras pe nas şi hei!

Dar ghici frate ce promite ăsta:

Că de azi cu iarba, gata!

Dar nu trec două luni şi băiatu’ revine

Şi fără să ştie se-nfoaie la mine,

Eu las să treac-o oră să-i amintesc

Că şi uitarea-i un lucru firesc.

Dar băiatul de pe pat are-o problemă;

Cum să rezolvăm această dilemă?

Eu susţin din nou o idee a mea

Omul susţine că-i doar narghilea.

Mai spune pe urmă „consum etnobotanice”

„Dar nu credeam că-mi va fi rău frate”!

Şi are un istoric de-l compătimeşti

Dar argumentele te cam scârbesc.

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/

http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Beatrice Lohmüller

22 ianuarie 2014

PIERDUTĂ

1

PIERDUTĂ

Când te-am văzut întâia oară

Ştiam că nici n-ai să mă vezi,

Am vrut să-ţi zic de prima dată

Dar ştiam că n-ai să crezi.

Şi zile-n şir te-am tot privit;

Tu ţi-ai văzut de drumul tău,

Eu te-am admirat, eu te-am iubit

Am aşteptat pribeag mereu.

Şi-apoi am început să caut

Un moment puţin mai bun,

Să-ţi zic şi să-ţi ascult glasul

Când ai fi spus că sunt nebun.

Dar uneori era prea cald

Şi trupul tău mai dezvelit

Din nebunul ce eram

M-a făcut să fiu timid.

Mi-am zis apoi: nu mai aştept!

Vroiam să stăm de vorbă;

Discret să fiu dar şi concret

Dar a-nceput să plouă!

Şi n-am putut să cred atunci

Cum tu păreai ca o fetiţă

Fugind prin ploaie fără papuci

Eu n-am avut umbrelă.

Şi nici aşa nu am putut

Să te opresc să-ţi zic ceva

Căci tu ai fugit cum ai putut

În schimb pe mine mă ploua.

Şi a mai fost o seară când

Cu fulgi mari frumos ningea,

Am fost mai hotărât atunci

Să apar în calea ta.

Şi cum îmi număram eu paşii

Călcând voios ale tale urme,

Îmi închipuiam deja copii

Strigând cu drag al tău nume.

Eu nu ştiu de-au trecut minute

Cât am vorbit în gândul meu,

Când curajos grăbeam spre tine

Era un domn la braţul tău.

 

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/

Beatrice lohmüller

21 ianuarie 2013

DE CE TU DA ŞI EU NU?

copacul

DE CE TU DA ŞI EU NU?

De ce ne-am născut?
Şi înainte de asta
Ce nume am avut?
Si ce legătură avem cu lumea?

Aş vrea să trăiesc
Pentru că-mi place;
Dar văd că mereu reuşesc
Numai ce-mi displace.

Vreau să mă bucur de viaţă!
Dar nici că pot!
Rutină-i la lucru şi-acasă
Părul din cap aş vrea să mi-l scot!

Unii visează şi fac ca în vis,
Alţii muncesc să poată trăi.
Şi pentru ce trăim? Mi-am zis
Dacă n-avem cum nici a grăi.

De ce trăim laolaltă
Dacă suntem diferiţi?
De ce mereu noi dăm socoată
Iară alţii sunt scutiţi?

De ce mâncăm aceleaşi lucruri
Ce ne costă-aceiaşi bani?
De ce doar tu mereu te bucuri
Iar eu sufăr de mulţi ani?

Şi ce-ai fost tu în altă lume?
Vii din alt bob de pământ?
Eu nu ştiu să fi avut vreun nume,
Dar tu te ştii cu nume Sfânt!

https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/

http://versurisipoezii.blogspot.ro/

Beatrice Lohmüller
20 ian. 2014

CÂND STELE CAD

CÂND STELE CAD

poze-stele-cazatoare_02-600x440

Când cerul este plin de stele
Şi când sufletul ţi-e plin
De iubire şi de acele
Sentimente ce devin
Tot mai dureroase parcă;
Te reţin mii de dorinţe,
Căci ai o inimă legată
De trup, de suflet şi de vise.

Când mii de stele te privesc
Şi inima ţi-e liniştită,
Când cade-o stea -e nebunesc!
Dar pune-ţi o dorinţă!

Nu renunţa la a visa!
Şi crezi în însuşi visul!
Ia în mână steaua ta,
Căci ceru-i paradisul!

Beatrice Lohmüller
6 ian. 2014

IUBIND NIMIC

IUBIND NIMIC

WED

Oare ce fel de zile mai vin?
Atunci când ai buzunarul plin
Și pot să fie bune, rele
Vei ţine pasul cu ele.

Şi-n orice ceas de-ar fi să pleci
Şi chiar de nopţile sunt reci
Tu nu te temi de nimic
Poate de moarte un pic.

Dar şi să mori ţi-ar fi uşor
Căci de viaţă nu ţi-e dor
Și tu ai trăit prea binebine
Ai avut tot timpul pâine.

Când ai vrut să pleci prin lume,
Nimic nu te-a oprit pe tine;
Cu un bilet de avion
Te-ai făcut un domn.

Cu prea mulţi bani te-ai lăfăit
Şi tu pe nimeni n-ai iubit;
Banii te-au stricat
Viaţa ţi-au luat!

Şi acum pe la sfârşit vei fii-ntrebat:
„Omule ce-aştepţi să mori, oare-a meritat”?
Dar nu vei şti ce să răspunzi-
Căci doar acum te-ai deşteptat!

Beatrice Lohmüller
3 ian. 2014

VARA

VARA
 19

Vara vine cu miliarde de lumini
Şi noaptea licuricii joacă-n horă;
Ea cu căldura sfidează din plin,
Plăcutul anotimp copiii îl adoră.

Dar cui nu-i place vara? Cu apele-i calde…
Şi cine nu iubeşte noaptea înstelată?
Când cauţi pierdut pe cer doar doua care,
Dar sutele de stele -par c-apar deodată.

Luna sângerie veghează peste ape,
În Deltă pescăruşii se răcoresc niţel;
Şi păsărelele cele mai însetate
Îşi umezesc ciocul în apa de nichel.

Zorii zilei se arată în multele culori
Şi cerul pare a fi ca într-o poveste!
E-atât de frumoasă vara chiar şi cu ploi!
Dar până la toamnă mult nu mai este.

Razele firbinţi apa o-ncălzesc
Iar copilaşii -asta mult adoră;
În ştranduri fericiţi se bălăcesc
Şi vara le este mai dragă într-o oră.
2013

Beatrice Lohmüller

VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ


VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ

 

18

 

A mai căzut o stea şi s-a mai dus un suflet;

Inima care s-a stins -sufletul meu,

Nu va mai avea iubire, nu va vedea vreun zâmbet,

S-a dus departe şi am rămas numai eu.

Este foarte frig aici şi-atât de întuneric!

Unde sunt oare? De ce nu mă trezesc?

Mi-e teamă de Iadul care este veşnic!

Şi poate Raiul e doar un vis omenesc.

Poate sunt într-un sicriu şi voi muri aici!

Nu am greşit atât -aşa de crunt să mor

Sufocat în pământul negru şi greu de aici!

Nu vreau în Iad! Am fost un luptător!

Dacă visez, vreau să se sfârşească!

Dacă am murit, cer să fiu iertat!

Vreau să cunosc Raiul -lumea Ta cerească!

Şi sufletu-mi se roagă să fie salvat!

A fost doar un vis urât şi trece;

Curând poate am să mă sting şi eu;

Nu voi veşnici în Iadul rece

Ştiu că Dumnezeu iartă mereu!

2011

Beatrice Lohmüller

VIAŢA MERGE ÎNAINTE

VIAŢA MERGE ÎNAINTE
17

Iată-mă! Am revenit ca din mormânt!

Şi sunt ca o fantomă;

Credeai că nu mă mai întorc nicicând,

Că poate sunt prea laşă.

Ce am pierdut demult, rămâne amintire

Şi ne-am uitat, ne-am înstrăinat,

Parcă nici nu pare să fi fost iubire!

Dar nu a fost nimic, căci nu m-ai căutat.

Ar fi târziu să te gândeşti să mai ceri o şansă.

Nu visa, nu mai spera şi nu mă căuta!

Pentru tine azi nu este speranţă

Rămâi cum eşti, nu suferi, ai grijă de viaţa ta!

Nu-mi pare rău că nu te-am ştiut nicicând cu-adevărat!

Mă bucur că nu ne leagă amintiri şi nici jurăminte!

Şi-mi este mai bine, că eu deja te-am şi uitat,

A fost enorm de greu, dar viaţa merge înainte!

2012

Beatrice Lohmüller

VREMURI TRECUTE

VREMURI TRECUTE

 

copii-jucandu-se

Era vară când coarda noi săream

Şi de la sărituri aveam febră musculară;

Eram deja prea mari dar „scunsa” noi jucam,

Şi „badminton” jucam chiar de era seară.

Părinţii ne strigau dar noi mai rămâneam;

Pe-o bancă-nghesuiţi încăpeam cu toţii,

„Flori, fete şi băieţi” pe la sfârşit jucam

Şi băieţi mai mari, ne făceau cu ochii.

De dimineaţă însă cu toţii ne-adunam

Şi povesteam mereu de ieri şi-alaltăieri,

Pietre bune aveam -când „şcoala o săream”,

Şi vara o iubeam fiindcă eram liberi!

Noi ne bucuram în prag de-a-ncepe şcoala;

Caiete liniam şi le puneam coperte,

Pentru o toamnă lungă cu toţii eram gata

Nu ştiam atunci că azi vorbi-vom de-o poveste!

2013

 Beatrice Lohmüller

LOC DE PACE

alee cimitir bellu

LOC DE PACE

Atâtea flori şi-atâta linişte

Într-o grădină fără nimic;

Sunt prea multe suflete

Oameni ce cândva au amuţit.

Nici unul nu vorbeşte

Şi nimeni nu mai râde;

E numai o grădină

Locuită de-un părinte.

Ai vrea să-i mai vorbeşti

Şi să îţi mai zâmbească.

Tu poţi să spui orice,

Dar nu-i poţi lua acasă.

Ai vrea să mai rămâi,

Ai vrea să-i iei cu tine

Şi în prezenţa nimănui

Mai plângi puţin în tine.

Pietre albe, pietre negre,

Flori în sute de culori,

Cruci ce poartă a lor nume

Cer ce plânge al lor dor.

Şi suflă cu putere vântul

În ochii tăi înlăcrimaţi

Şi-o salcie sărută creştetul

Celor mai demult plecaţi.

Mai stai puţin şi vrei să pleci,

Îţi pare cripta prea murdară;

E-o poză ştearsă dar îi vorbeşti

Şi-ai vrea ca mama să apară.

Spui deja că pleci deşi te doare

Şi promiţi că ai să revii,

Îţi tremură vocea şi picioarele

Şi să li te-alături ţi-ai dori.

Aşa tăcut e locul lor!

Şi-n suflet vei avea tăcere!

Doar roagă-te cu dor,

Pierderea e cruntă dar-

durerea va trece.

8 decembrie 2013

Beatrice Lohmüller

DE CRĂCIUN

DE CRĂCIUN
Felicitare_Nasterea_Domnului-2012
In seara de Crăciun
Cu bradu-mpodobit
Te asteptăm Isuse
Copile, mult iubit!
Te naşti în casa noastră
Te naşti şi-n casa lor,
Vei fi Tu pacea noastră
Şi Vei fi şi-a lor!
Sub bradul împodobit
Sunt daruri pentru toţi,
Să Vii la noi acasă!
Să Vii căci ştiu că poţi!
Iartă-ne păcatele!
Şi noi iertăm pe alţii;
Adu-ne mântuire
Şi-ai grijă de copii!
Cad afară fulgi de nea
Şi cerul e-nstelat,
Ingerii din ceruri cântă:
„Mesia E-mpărat”!
O Isuse prunc născut!
Tu aduci Crăciunul,
Cu patul cald şi pregătit
Ne-nvăluie Ajunul.
Şi ne-am rugat necontenit
Mereu ne-Ai ajutat!
Tu ne-Ai iertat şi ne-Ai iubit
Deşi, n-am meritat!
Şi-Ți suntem recunoscători
Căci viaţa Tu ne-Ai dat,
Pentru noi tu Te-ai născut
Ai murit şi-Ai înviat!
An de an ne amintim
Cum prunc Tu Te-ai făcut
Şi-n suflet astăzi simţim
Cum iarăşi Te-ai născut!
Primeşte o Isuse Doamne
A noastre rugăciuni!
Şi Te rugăm Ajută-ne
Să fim puţin mai buni!
Cu gând curat în pat mă culc
Şi spun o rugăciune,
Frumos colind din cer ascult
E- „Leru-i Ler” Isuse!
23 dec. 2013
Beatrice Lohmüller

RĂMÂI CU MINE

RĂMÂI CU MINE
16

Rămâi cu mine în această zi!

Mâine ştiu că pleci şi nu mai vii;

Fără tine dragoste nu pot să trăiesc

De chin şi de amar, eu mă prăpădesc.

Zilele sunt negre, nopţile-s pustii,

Îmi e dor de tine, aş vrea să o ştii.

Clipele ce trec măsoară despărţirea

Întoarce-te şi redă-mi fericirea!

Departe eşti de mine şi vei fi mereu.

E tristă viaţa mea şi totul e mai greu.

În timpul fără tine mi-am pierdut speranţa,

Şi viaţa mea şi-a vândut importanţa.

Cum stelele se sting, cum soarele apune,

Aşa, cândva iubite uita-voi al tău nume;

Şi am să uit şi clipa când te-am cunoscut

Voi şterge sentimentele ce le-am avut.

2006

Beatrice Lohmüller

RENAISSANCE

RENAISSANCE

 15

În inima pădurii, copacii sunt iar verzi
Iarba are miros proaspăt, ameţitor,
Totul e frumos, ce minunăţie! Vezi?
Dar ce păcat fiindcă este trecător!

Adăpost îşi are acolo o căprioară
Acolo, în frunzişul des şi mai ferit;
Se bucură natura că este primăvară
Culorile sunt vii, totul e-nflorit!

Colo-n luminiş zboară libelule
Şi multe vietăţi micuţe, drăgălaşe,
Frigul este-nchis departe în celule,
Acum că este cald, toate sunt voioase!

Sub soarele călduţ al lunii mai
Macii înfloriţi se leagănă alene;
Să priveşti natura, ai tot mai vrea să stai,
Să simţi cum bucuria pătrunde până-n vene.

Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie
De-atâta zbor şi drum a cam obosit!
Dar nu-i prea lung popasul, el ştie-
Cât de puţine zile are de trăit.
2012

Beatrice Lohmüller

SCUMPĂ CASĂ

SCUMPĂ CASĂ

 

14

 

Ce monoton; câtă linişte şi câtă amăgire;

Singur mă culc, mă trezesc, şi nu eşti lângă mine!

Ah! Ce dor m-a cuprins, şi ce durere sufletească,

Totul e pustiu, şi fără tine-i goală-a noastră casă.

Stau la fereastră în speranţa că am să te zăresc,

Geamul e opac şi prin el nu pot pe tine să te privesc;

Şi până azi, toate lucrurile parcă s-au şi învechit

De când pe la casa noastră tu nu ai mai venit.

De ce atâta linişte în zadar, şi de ce atâta haos?

Toate s-au oprit în loc, şi timpul este în repaos;

Ce dezamăgire şi ce păcat că nu mai vrei să vii!

Neîntorcându-te, pe mine mă vei dezamăgi.

Flori de mucegai au făcut pereţii camerei în care-

Demult, ne iubeam dar ah! Mai contează oare?

Ce stricăciune! O, casă veche! Scârţâie podeaua ta;

Spune-mi tu dacă va reveni vreodată iubirea mea!

Porţelan ciobit, căzut şi prăfuit de atâţia ani

Ştiu că nu s-a meritat să dau pe tine bani;

Aşa cum n-ar fi trebuit să trec pe-acasă acum,

Căci de la plecarea noastră, n-a rămas nimic bun.

Închid în urma mea uşa de lemn scârţâitoare,

Şi tristă mă întreb cine-o va mai deschide oare?

El a plecat atunci în grabă, şi a uitat adresa ta!

Dar eu, poate am să te revăd odată, casa mea!

2011

 Beatrice Lohmüller

SEARA DE CRĂCIUN

SEARA DE CRĂCIUN
 13

Afară ninge mai frumos,

Şi e mai frig decât aseară!

Copiii cântă lui Cristos

Căci e Crăciunul iară.

Cu câtă dragoste-i ascult

Şi Dumnezeu i-Ascultă!

Cu gând curat în pat mă culc,

Şi ei la fel se culcă.

Isus Se naşte astă seară

În sufletele noastre!

Şi îngerii din cer, de-afară,

Veghează ale noastre case.

Prin somn aud colind ceresc

Şi-aud cum arde focul,

Azi îngerii din cer vestesc-

Vine Mântuitorul!

În case brazi împodobiţi

Privesc la cer, la nouri,

Copiii dorm mai liniştiţi,

În zori, deschid cadouri.

2013

Beatrice Lohmüller

SUMMER

SUMMER

 

 12

Summer brings billions of light,

And at night, fireflies play in dance,

As of all, it’s the most beautiful night,

For children, summer is a chance.

But who does not like summer? The water’s warm

And who does not love starry night?

You look great chariot in the sky, and the small

Hundreds stars appearing suddenly, in the right.

Bloody moon watching over the waters,

In Danube Delta, gulls cool a bit;

We seeing beauty, and become better,

Stars are watching, if they have to sleep

 2012.

Beatrice Lohmüller

TĂCEREA TA

TĂCEREA TA
11

Mă-ntreb mereu de ce taci tu fiinţă ciudată

Încerc să te uit, dar n-am să pot niciodată;

E greu un chip să uiţi, închizându-ţi ochii,

Ieri, a te-ndepărta vroiai şi azi, din nou te-apropii.

Nu te juca cu sufletul copilului, ce-n inocenţa lui

Nu ţi-a cerut nimic, nu te-a rugat să te supui;

Şi tăcerea-i un răspuns, dar unul dureros,

Nu vreau să te uit, dar nici de-aş vrea, nu pot.

Mă lasă să-mi fac jocul! Lasă-mă să te iubesc!

Nu mă respinge iar! Nu vrei să te iubesc?

Atunci, spune-mi că renunţi! Ori, că vei lupta!

Tăcerea mă distruge, şi e doar vina ta.

2008

Beatrice Lohmüller

TĂTICUL MEU

TĂTICUL MEU

 

tata

E goală viaţa mea fără tine tată,

Te vreau lângă mine să mă ocroteşti!

Cine munceşte să avem pâine pe masă?

Cine îmi iartă greşelile copilăreşti?

Tu eşti sare şi piper şi zahăr,

Îmi porţi de grijă şi mă iubeşti,

Singură, mi-e teamă! Nu ştiu să mă apăr;

Pentru mine tată singur te trudeşti.

Cine-i fata tatii dacă nu sunt eu?

Pe cine ai iubi? Cu cine ai vorbi?

Cu cine te-ai mândri mai mereu?

Pentru cine te-ai trudi dacă eu nu aş fi?

Când sunt zile negre şi bani nu sunt,

La tine vin şi îţi cer ajutor!

De-atâtea greutăţi, eşti deja cărunt

Chinul acesta, la cer e strigător!

Cine a promis că va fi lângă mine

Şi uşa camerei mi-o va păzi

Şi nu va pleca de lângă mine

Când pe la mine un băiat va veni?

Tăticule, ai mâinile muncite;

Ai îndurat atâtea, bine să ne creşti!

Să nu vină ziua când vei pleca din lume!

Nu vreau tată, să mă părăseşti!

 2011

Beatrice Lohmüller

TE DORESC!

TE DORESC!
9

Ah! Câtă dorinţă ascunde privirea ta!

Cât ţi-ai dorit să îţi şoptesc iubirea mea;

Şi buzele uscate, să atingă obrazul tău

Şi dacă eşti trist, să plângi pe umărul meu.

Şi inima ta să bată numai pentru mine,

Cu mâna tremurând atinge-mă iubire!

Şi degetul, pe  buze, s-alunece uşor

În braţe să mă iei, să mă alinţi cu dor!

Aşa mult te iubesc, şi-atât de mult eu vreau

Cu tine să rămân, alături eu să-ţi stau!

Inima mea tristă joacă feste când te văd

Fă ceva cu ea, că viaţa mea-i prăpăd!

Vreau să te privesc de-aproape, alintă-mă!

Mi-e teamă fără tine, nu vreau să fiu singură!

Să ne iubim de-acum, aşa cum nimeni n-a iubit!

Să fie ca şi când al nostru vis s-a-ndeplinit!

Simte-mă în piept şi-n gând şi fă-mă doar a ta!

Iubeşte-mă de-acum şi ai grijă de viaţa mea!

Dar este noapte iar şi eşti în al meu vis,

E visul meu frumos, cel mai frumos vis!

2010

Beatrice Lohmüller

TINERI REBELI

TINERI REBELI

 

 adolescence01_32453300

Vouă –ce sunteţi mai tineri ca noi

Nu vă pasă nici de carte

Iar de istorie sunteţi departe

Şi vă veţi pierde, vai de voi!

Nu ştiţi să scrieţi şi faceţi greşeli,

Dar găsiţi scuze mereu;

Vă plângeţi că vă este greu

Voi sunteţi tineri, rebeli.

Mulţi dintre voi sunt „duşi cu pluta”

Scuzaţi vocabularu’!

E-al vostru adevăr macabru

Dar vouă vă este totuna!

Nu vă pasă de prostie

Dar o dovediţi!

Şi de „belele” nu vă feriţi

Şi ruşinea parcă-i mândrie!

Şi altora le-o fi ruşine

Când vine vorba de români;

Că fură ca ţiganii, parcă-s păgâni!

Unde-ai ajuns române, Romanie!

Cu plaiurile-ţi minunate

Şi majestuasele-ţi cladiri

Vor scrie-n istorie alte povestiri

Dar mândria-ţi va fi departe!

2013

Beatrice Lohmüller

NU MĂ MAI CHINUI DUMNEZEUL MEU!

NU MĂ MAI CHINUI DUMNEZEUL MEU!

7 

Recurg la vorbe goale şi fără de-nţeles;

Greu îmi este-n viaţă, nu am de ales;

Doamne, daca Vrei să mă chinui iar,

Pentru mine-i cert că lupt în zadar.

A plouat, este noroi şi-i apă peste tot!

Ajută-mă Tu Tată! Nu ştiu să înot!

Sunt fără de speranţă şi fără de scăpare,

Ajută-mă din nou, primejdia mă paşte!

Alunec în mocirlă, încerc să mă ridic,

Îmi pun mii de întrebări, dar nu pricep nimic;

Nimeni nu răspunde, nimeni nu ajută!

Parcă lumea-i surdă, parcă este mută!

Unde sunt cu toţii? Unde eşti Tu Doamne?

Te strig cu disperare! De ce nu mă ajuţi oare?

Ştiu că am greşit! Dar sunt un simplu om!

„pomul este-n aer” iar eu „sunt iar în pom”!

Prietenii mă lasă, alţii mă alungă,

Toţi mă vor departe, parcă sunt o umbră!

Nimeni nu ascultă, nimeni nu mă vede!

Nici ai mei nu ştiu că eu am probleme.

Eu cer de la Tine un ultim ajutor!

Întoarce-Te la mine! Nu mă lăsa să mor!

Eşti unica speranţă şi singurul meu gând!

Ai fost cel mai de preţ, de când sunt pe pământ!

2011

Beatrice Lohmüller

NU POT SĂ UIT

NU POT SĂ UIT
25551_110884925588834_3338543_n

Cum aş putea să uit al tău sărut?

Şi cum să uit mirosul tău?

Orice aş face nu reuşesc să uit

Lucruri ce le ştiu numai eu.

Dacă privesc doi tineri trecând,

Îmi amintesc că mă ţineai de mână;

Ne văd pe-atunci, iubind, visând,

Ne văd îmbrăţişaţi sub clar de lună.

Chiar de încerc să nu fiu trist,

Mă ia dorul foarte tare

Şi mi-e ciudă că exist,

De ce-ai plecat? Mă doare!

De ce a trebuit să pleci?

Când viaţa ta abea-nceput;

De-atunci, nopţile sunt reci,

Şi rătăcesc pe-acelaşi drum.

Cum aş putea să uit eu oare?

Femeia care m-a iubit …

Cum să mai trăiesc, când doare

Faptul că m-a părăsit.

2013

Beatrice Lohmüller

NU TE MAI VREAU TRISTEŢE!

NU TE MAI VREAU TRISTEŢE!
Spirit-viu-si-natura-moarta-600x398

Privesc pe geam şi ce zăresc?

Totul e pustiu;

Copaci goi, fără de frunze

Ca ei aş vrea să fiu!

Degeaba am eu haine fine

Cănd fericire-a dispărut;

O duc şi rău, o duc şi bine,

Când vine primăvara, e un început.

Însă cănd iubirea, din viaţa mea dispare,

Mă pierd în întuneric şi-n necunoscut.

Mă simt ca şi natura, când iarna piere, moare,

Îmi doresc acum, să nu mă fi născut!

Copacul e uscat, dar vine primăvara!

Iubirea mea de-o viaţă, am pierdut-o eu;

Şi nu am să-mi revin nici dacă trece toamna,

Căci singur voi rămâne şi trist voi fi mereu.

2010

Beatrice Lohmüller

O NOAPTE DE VARĂ

O NOAPTE DE VARĂ

 

marea-noaptea_1ca322b8b352bc

 Acum chiar şi noaptea este fierbinte;

Aerul te sufocă, atât este de cald!

Nu adie vântul nici puţin măcar,

Din sutele de stele, poţi să faci morminte.

Aş merge să înot în largul mării

Dar mă tem că Luna m-ar vrăji

Şi luată de val, în apă m-aş risipi

Şi existenţa-mi va fi dată uitării.

De teama morţii, mă plimb pe plajă

Şi calc cu frică pe nisipul fierbinte

Şi încă o dată moartea-mi vine-n minte,

Dar prea frumoasă-i noaptea cu a ei vrajă.

Aş putea scrie pe nisipul unde bate Luna

S-ar usca şi ar rămâne acolo scris;

Dar sunt prea mulţi ce târziu s-au decis

Şi n-au mai văzut vara, soarele sau Luna.

E romantică o noapte de vară fierbinte;

Iar culoarea apei pare schimbătoare

Din negru-n verde pare să bată şi doare

Că nicio vară nu va mai fi ca înainte!

2013

Beatrice Lohmüller

O ULTIMĂ DATĂ

O ULTIMĂ DATĂ
 ochi1-1

Este ultima zi din ultimul an

Şi ultima oară când am să mai plâng,

Căci este primăvară şi vreu să te am!

În ultima clipă, în braţe eu te strâng!

Aşa cum de pe cer norii se duc

Şi sentimentul vine şi trece;

Dar din iubire să te uit nu apuc

În urma lacrimilor, rămân rece.

Dacă tu suferi eu simt şi plâng;

Dacă ţi-e greu şi lumea-ţi vrea răul,

Eu vin la tine şi în braţe te strâng

Fericirea ta pentru mine e totul.

Aşez în versuri cuvinte ce-mi divulgă-

Secretele şi triste sentimente,

Lacrimi vărsate pe-obraz se usucă.

Când eşti lângă mine, tot răul piere.

Cândva am greşit, fără să vreau;

Curând iertare am cerut disperat,

Însă de azi, pentru ceea ce vreau

Sunt dispus să greşesc intenţionat!

2009

Beatrice Lohmüller

O ULTIMĂ SPERANŢĂ

O ULTIMĂ SPERANŢĂ
1

Mai am un gând, o ultimă speranţă

Că te întorci cu mine să trăieşti,

Vreau doar să iubesc! O singură dată!

Eu te ador şi sper că şi tu mă iubeşti.

Nu mă lăsa! E ruga mea ce-o spun.

Te venerez -tu om ciudat şi rece;

Nu mă chinui! Nu ştiu să mă răzbun.

Doar fiindcă tu vrei, iubirea nu trece!

M-am strecurat cândva în viaţa ta

Aşa cum o spui „de nimeni chemată”

Dar am adus iubire în lumea ta,

Şi m-ai iubit şi tu demult, odată.

Azi am în suflet un colţişor cu speranţă

Un lucru în care eu încă mai cred!

Amintirile te pot trezi la viaţă

Iar dacă nu pot, e trist şi regret!

2008

Beatrice Lohmüller

O VINO!

O VINO!

 

poze_triste_1-300x298

 O, vino dragul meu la mine!

Vino şi rămâi cu mine!

Căci sufletul mi-e chinuit

Ca şi toamna, ruginit.

Atât de mult chin si aşa de mult dor

Şi multe amintiri mă posed uşor,

Vino-n al meu suflet şi fă primăvară!

Învaţă-mă să sper, este prima oară!

Eu am uitat să râd, să cred şi să iubesc

Şi fără tine viaţa nu vreau să o trăiesc;

E toamnă-n al meu suflet, frunzele-au căzut,

De nu mă-nşel iubire cred că te-am pierdut.

Hai la mine! Mă trezeşte! Arată-mi fericirea!

Învaţă-mă iubind! Să ştiu ce e iubirea,

Iar noaptea cănd dorm, tu stai şi mă veghează

Spune-mi că mă iubeşti, acum ultima oară!

2007

Beatrice Lohmüller

Previous Older Entries

Categorii

Calendar

octombrie 2018
L M M J V S D
« mart.    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Statistică

  • 3.931 hits
Follow PoezieLohmullerBeatrice on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: